Mentorship. Oricum.

Posted by: Mado on: 6 noiembrie 2007

• In: Event
• Comment!

“I’m an artist and I’m sensitive about my shit.” Erykah Badu

Asta e o reacţie care nu s-a regăsit aseară, în micul teatru Bulandra, unde Oricum şi Cosmote au lansat programul Mentorship. O chestiuţă faină şi inedită în peisajul autohton, pusă la cale de o mână de copii entuziaşti care şi-au îndreptat privirile înspre un segment important al societăţii: tinerii între 14-25 de ani. Ce-şi propun ei pare să fie construirea unui pod de legătură între oamenii mari şi cei în devenire, între lumea personajelor numite – clişeistic şi destul de vag – “de succes” şi tinerii obişnuiţi, pentru dezvelirea unor tabu-uri şi devoalarea de mituri, pentru a se ţese un dialog în jurul întrebării “Cum pot ajunge şi eu acolo unde eşti tu?” .

Cohn, Doroftei, Găvan, Rădulescu şi Pellea – într-o proiecţie video – au încercat să răspundă întrebărilor lui Bucurenci şi ale celor din sală. Fiecare vorbind despre experienţa vieţii sale, despre povestea devenirii lor întru ceea ce sunt acum. Nefasonaţi şi lipsiţi de infatuare, umani şi deschişi. Publicitate, box, alpinism, showbiz şi teatru. Motoraşe de pasiune, surse de entuziasm, motivaţie, eşec şi repliere, curaj şi încredere.

La nivel personal, cred că cea mai importantă descoperire a serii a fost Andrei Cohn, om de publicitate, Cohn&Jansen, tip calm şi condensat, meticulos în gândire şi discurs, cu o aură de artist, însa deloc infatuat. Şi încă. O întărire a ideii că Oana Pellea este o gagică minunată, fermecătoare şi autentică în trăirile ei, cu o extraordinară inteligenţă a limbajului non-verbal.

(c) Andrei Maxim

11 octombrie 2007