Eventipedia

Archive for Noiembrie 2007

Vineri, 23 noiembrie, musiu Tanenbaum, le great Andrew Tanenbaum, mitul care ne-a aglomerat spaţii precum Analiza Algoritmilor, Reţele de Calculatoare, Sisteme de Operare, a venit să se lase atins. Ca să credem că există. Hm, de fapt a venit mai mult pentru a ne vorbi despre cât de cul este Minix, sistemul de operare ocrotit de el, îndeosebi comparativ cu Linux (tot open-source ).

Andrew Tanenbaum

Victor, care e mai deştept ca mine, mi-a spus că nu e incorect să prezinţi avantajele unui produs pe spinarea altuia (vezi râcâiala Andy-Linus), pentru că sunt gratuite amândouă şi pentru că doar sunt înfăţişate faptele. Well, oricum ar fi, eu continuu să cred că Tanenbaum nu e cea mai potrivită persoană să-mi prezinte „ze facts”, îi lipseşte obiectivitatea.

Ne-a vorbit despre liniile de cod mai puţine la număr, fapt simţitor în ceea ce priveşte numărul de bug-uri. Ne-a vorbit despre reincarnation server şi rateurile rare. Minunat, sunt sigură că studenţii, odată ajunşi acasă, şi-au instalat în val Minix de pe cd-uri pe care A.T. le-a distribuit în sală.

O mostră de umor olandez-programatic:

„De ce un raton pe post de logo?

  • e mic
  • drăguţ
  • agil
  • isteţ
  • e mult mai probabil să vă viziteze casele decât un pinguin.”

Ha. Ha.

Anunțuri

Marketing Arena s-a dorit a fi o secţiune de efervescenţă a ideilor (aşa cum la Wurbe 2, de exemplu, a existat un segment de „Lightning-talks”, concepte expuse în 3 timpi, nedezbătute decât tangenţial, lăsate să zburde prin minţile celor prezenţi). În hora celor 10 minute s-au înscris 10 participanţi, omuleţi din lumea marketing, care au privit acţiunea cu umor sau cu seriozitate temeinică (unii, precum Ioana Manea, găsind oportunitatea de a-şi expune idei care mocneau în tăcere de ceva timp).

1. Şerban Alexandrescu, Headvertising

Idee: Joint advertising în poveste, mărci care să nu se evite reciproc, dar care să dispună de o mişcare de marketing comună. A iscat rumoare&scepticisme.

2. Daniel Gavrilă, Glue

Idee: 360. N-am înţeles prea bine care era miezul prezentării.

3. Cristofor Iosub, Oglivy One

Idei: pentru că şi-a permis să încalce regulile, venind cu o suită de 3 idei punctuale

3.1. brief de o propoziţie (întrebat ulterior cum ar arăta debriefingul..)

3.2 key-visual (pentru prezentarea unui concept de marketing) + intrigă

3.3 adoptarea intensităţii impactului unei campanii, a interacţiunilor generate în cadrul publicului (de ex. slogane preluate în limbajul colocvial) ca indicator de campanie

4. Ioana Manea, Loco

Idee: realizarea unui site de branduire a României, unde ţara să se prezinte cu ce are mai de preţ: oamenii. Posibilitatea de a avea un blog pe care străinii să-l poată răsfoi, posibilitatea ca cei din afară să intre pe chat pentru a afla cum gândeşte un român. O idee în opinia mea rizibilă şi ineficientă.

5. Răzvan Mătăşel, Leo Burnett

Idee: branduri care vor face lucruri, how-ul devenit strategie (de ex. Ziua Bărbatului – Bergenbier, brandul coborât în stradă, apropiindu-se de consumator)

6. Bogdan Naumovici, 23

Idee: înrolarea marketerilor în Partidul Noua Generaţie pentru a primeni lumea politică – personal, mi s-a părut că dl Naumovici, ardent în direcţia teribilismului cu orice preţ, şi-a cam bătut organul de iniţiativa organizatorilor, părând că e prea cool şi prea Naumovici pentru a lua în serios conceptul acţiunii.

Şi, că tot am adăugat la titlul lungului text despre Inspire apendicele „Cotorul lui Naumovici”, voi lăsa imaginile să vorbească.

Şerban Alexandrescu

Răzvan Mătăşel

Bogdan Naumovici

Da, acela e chiar cotorul mărului din care Naumovici s-a înfruptat cu nesaţ, în miezul luminilor reflectorului. O mişcare grăitoare pentru ideea de „Naumovici-sunt-tare-am-geacă-de-piele şi sunt-neras-de-câteva-zile şi totuşi-am-venit-la-Marriott-pen’că-nu-mi-pasă sunt-Naumovici-îmi-permit-fac-glumiţe-politice I’m-so-cool-I’d-fuck-myself”.

7. Dan Petre, D&D Reaserch

Idee: 361, marketing dincolo de frontiera actuală (Magink, noi orizonturi în publicitate) – mi s-a părut cel mai bine pregătit participant, cu o idee cu adevărat realizabilă şi inedită

8. Ema Prişcă, Graffiti BBDO

Idee: marketing pentru literatură pe limba tinerilor – cam prea forţat-cool pentru gustul meu

9. Sorin Psatta, Graffiti BBDO

Idee: ROvertising. N-am prins ideea, dar nenea e fermecător.

10. Ştefan Voloacă, Starlink

Idee: promovare prin staruri virtuale a unor produse virtuale care vor fi lansate abia după ce frenezia din jurul misterului va atinge culmi apocaliptice. Inteligent, totuşi cu şanse de realizare mici în spaţiul autohton.

A câştigat Ema Prişcă, grandios. Şi s-a încheiat prima zi Inspire 2008, un eveniment frumos, brizbrizuit, bine-organizat. Şi, că tot mă întreba cineva, „tu cât ai de gând să mai lungeşti postul despre Inspire?”, iată, e gata!

Episodul anterior

Sesiunea III de prezentări i-a plasat pe cercul luminos al reflectorului pe Richard Hartell (Starcom EMEA), Miguel Goncalves (Tempo Advertising) şi Ştefan Stroe (Starcom România), sub coordonarea lui Mugur Pătraşcu, iLeo. Pentru mine, această porţie de discuţii a marcat proximitatea faţă de Mătăşel, care a venit încadrat de o volbură de parfum şi afabilitate, un gagiu aparent arogant, însă probabil un tip de treabă şi, din ce am observat, cu niscaiva faimă printre colegi.

Richard Hartnell

Hartnell a fost un alt nume dintre cele cu greutate, care au fost aşteptate cu nerăbdare şi entuziasm (şi care, în pauză, foarte gentlemanish, mi-a ridicat furculiţa care îmi alunecase, *sigh*). După ce ne-a avertizat la început („I’m English„), a pornit să ne limpezească perspectiva asupra ideii de „comunicare nouă în marketing”. Un nou canal de interacţiune, un nou limbaj care updatează vechii termeni, aducându-i în sfera imediatului modernissim: open source, portal, reţea socială, comunitate, user generated content, un vocabular care să conducă la deschidere şi colaborare facile.

  • Google şi baza opensocial, care adună laolaltă realităţi de comunitate virtuală precum HI5, Linked In, Orkut
  • unlimited.orange.co.uk – site-ul Orange UK, Good things should never end, periplul nesfârşit de-a lungul curcubeului, o inspirată mişcare de imagine
  • blogbang.com – platformă de publicitate deschisă internauţilor obişnuiţi
  • innocentive.com – acţiune de open-innovation, unde probleme din domenii precum Inginerie, Matematică sau Economie sunt aduse publicului obişnuit pentru rezolvare
  • theoscarproject.org – OScar, maşina open-source, gândită de mai multe minţi

Mesajul lui Richard este de implicare în mediile virtuale („Travel there”) iar pe parcurs de subliniere clară a lucrurilor pe care le ai de oferit, de legare a diferitelor porţiuni de informaţie, de ascultare.

Richard Hartell

Miguel Brito Goncalves

Miguel a încercat să vorbească despre importanţa inspiraţiei şi a motivaţiei ca sursă de inovaţie, despre modalităţile de atingere, etc. O prezentare mult prea generală şi irelevantă în cadrul unei conferinţe care în rest a fost la un standard informaţional înalt, specializat. A încheiat cu bine-cunoscutul discurs al lui Baz Luhrmann, o mişcare care, mă tem, nu i-a spălat păcatele.

Miguel Brito Goncalves

Ştefan Stroe

Apoi a venit Ştefan Stroe care ne-a întâmpinat cu o temă apocaliptică („Dezintegrarea în comunicare”) şi un font şmecher (care le-a făcut pe fătuci să suspine la toaletă că îl vor şi ele). Am înţeles că integrarea e echivalentă cu managementul punctelor de contact şi că pericolele care destabilizează o comunicare integrată stau în realităţi precum presiunea vânzărilor (acţiuni pe termen scurt, de ex. promoţiile), panica prematură, fragmentarea bugetelor, bagatelizarea termenilor (spui 360 sau holistic sau IMC, după chef), tentaţia „zgomotului” (tentaţia stridentului, cool touch points), microtargeting / subsegmentări. Soluţiile propuse pentru menţinerea coerenţei într-o strategie integrată s-au învârtit în jurul ideilor de Senior Marketeri, de timinguri noi de lucru, de instituirea unei noi poziţii – touch points manager.

Şi a urmat Arena Marketing.

Episodul anterior *** Episodul următor

Episodul 2 al primei zile Inspire 2008 i-a adus pe Mark Earls (autor, specialist în strategie), Mihai Simiuc (creatorul brandului Fru Fru), Daniela Knecht (McCann Erickson România) şi pe Vlad Petreanu (jurnalist antenist) sub coordonarea lui Mădălin Matica (DotCommerce), cel care a preluat frâiele microfonale.

Mihai Simiuc & Mădălin Matica

Mark Earls

Earls e unul dintre numele care au atras atenţia asupra acestui eveniment. O simplă căutare pe google după termenii „Inspire 2008” generează câteva titluri care îl au în centru pe acest personaj. „Inspire 2008 îl aduce pe Mark Erals în România„. „Mark Erals vine în România la Inspire„. Cap de afiş, nenea ăsta care are în spate o serie de câteva cărţi tare interesante pentru marketeri dar şi pentru cei care pur şi simplu sunt deschişi la o analiză pertinentă făcută pieţei actuale (Welcome to the creative age, Brand new brand thinking, Herd – How to change mass behaviour by harnessing our true nature).

Mark Earls

Despre ce ne-a vorbit? Despre instinctul de grup, despre influenţele care ni se infiltrează inconştient în mecanismul interior, determinându-ne să acţionăm conform cu majoritatea care ne înconjoară. „People are primarily influenced by other people” şi, o lovitură pentru cei care pun discernământul consumatorului ca primă lance de atac a pieţei, „Thinking is not important, thinking comes after action„. Cu alte cuvinte, comportamentul de turmă ca prioritate transformată în strategie de promovare.

Regulile în acest joc al colectivităţii sunt simple:

  • păstrează ritmul
  • menţine direcţia
  • nu te lovi de nimeni

Ceea ce încearcă Mark să sublinieze (şi dă exemplu trupa Arctic Monkeys, nişte băieţi care au atins statut de sold-out la primul concert, deşi nu scoseseră până atunci niciun disc. Totul fusese transmis de la fan la fan, în virtutea entuziamului pe care îl stârneşte descoperirea unei muzici care de gâdilă) este conceptul de marketing realizat de consumatori, prin transmitere de impresii de la un individ la altul. „It’s about other people„.

Mark & Magnus

Mihai Simiuc

A urmat Mihai Simiuc, cel care ne-a vorbit despre naşterea brandului Fru Fru (Pasta di Mondo), de la analiza nevoii pieţei până la campaniile virale, cele de street marketing (graffiti pe asfalt) şi ideea de smoothies personalizate pentru bloggeri – idei pe care le-au pus în practică.

Amuzant: Smoothies-urile de peste ocean şi-au găsit un corespondent la noi: „fructe smotocite”.

Daniela Knecht

Daniela Knecht ne-a întâmpinat cu nişte slide-uri verde-Cosmote prin care a încercat să buchisească ideea de „Marketing for young adults”. Mărturisesc că e una dintre persoanele pe care nu le-am înţeles decât punctual, singurul lucru reţinut fiind ideea de evaluare a pieţei tinere, de încadrare a individului (nu neapărat tânăr cronologic, dar young at heart, hm) în anumite tipare şi de o derulare ulterioară a unui marketing personalizat. Am ascultat-o cu o constantă strângere de inimă, credeam că în orice moment e posibil să ofteze a sfârşeală şi să cadă răpusă peste pupitru. Sper că a apucat să mănânce în pauza de cafea, vocea stinsă trimitea semnale în direcţia flămânzirii ei vreme de zile la rând.

Daniela Knecht

Vlad Petreanu

Şi a urmat Vlad Petreanu, un outsider chemat să înfăţişeze viziunea sa asupra creativităţii, o alegere – de data asta – inspirată. Cu o naturaleţe de actor, Vlad ne-a vorbit despre inspiraţia echivalentă cu nebunia şi curajul, valori care se aplică în meseria de jurnalist de teren. Ne-a vorbit despre Lautrec şi creativitatea ca rezolvare a enigmei femeilor pe care le-a avut acesta în ciuda „împachetării” nefericite. Ne-a vorbit despre creativitatea fără constrângeri şi despre credinţa într-o idee potrivită (Antena 3). O plăcere de orator.

Apoi pauza de masă, cu spumă de căpşuni şi salată de fructe.

Episodul anterior *** Episodul următor

Să vă povestesc în două vorbe cum a fost la Inspire 2008, prima zi. Iar dacă nu interesează pe nimeni :-), oricum e un exerciţiu de memorare util şi la rezultatul căruia voi reveni probabil cândva în viitor, ca la o pagina de jurnal.

Alors, opinia unui outsider.

Totul a început puţin după ora 9:00, ora oficială de debut. Participanţii întarziaţi îşi ridicau de la intrare ecusonul şi mapa cu materiale promoţionale, în vreme ce toţi ceilalţi, grupuri-grupuri, făceau exerciţiul socializării la o cafea şi un croissant, printre piramide de mere Golden, galben-verzulii (nice touch!).

Amuzant: La intrare, glume pe seama brânzei brie. :) Şi, ceva mai târziu, un candid fotograf care îşi întreabă vecinul de scaun: „Dar.. despre ce e vorba aici? Nu, eu sunt aici doar ca să fac poze..”.
Programul a cuprins 3 sesiuni de discuţii şi mult-aşteptata Arena Marketing, delimitate de plăcute pauze de cafea şi degustări de fine bucate.

Primul calup de conferinţe, şi după mine cel mai puternic la nivel de interes, l-a instituit pe Manafu, organizator principal, în poziţia de gazdă. Introducerea s-a dorit a fi un salt inspiraţional în ideea de putere interioară şi consecvenţă a nebuniei, prin aducerea unui vorbitor al înălţimilor, David Neacşu, explorator alpin care şi-a bifat 6 dintre căsuţele celor mai înalte vârfuri de pe Glob.

Am o nelămurire. Şi la Mentorship, Găvan era adus în acelaşi scop – să ne vorbească despre piscurile sale interioare pe care încearcă să le urce şi despre ce anume îl mână de la spate. De ce vedem în această preocupare tot mai mult o supremaţie a voinţei şi izbânzii interioare? Oamenii aştia se gândesc ce fun ar fi să urce pe munte şi o fac. E admirabil, nu mă înţelegeţi greşit. Însă nu văd ce anume îi propulsează pe ei în faţa altor eroi – comuni, de fiecare zi. Voinţa de a face o afacere mică, de accesorii hand-made, să răzbată. Eroismul de a lucra într-o centrală nucleară. Nu înţeleg de ce un rucsac în spate şi un muşchi flexat pe culmi are mai multă căutare când vine vorba de discursuri şi conferinţe. Cu atât mai mult cu cât cei în cauză sunt fie nişte oratori mediocri, fie nişte oameni care înşiră aceleaşi bazaconii metaforice ale aerului rarefiat. Pasiunea e oriunde.

Magnus Brehmer

Conferinţa a început la nivel serios cu Magnus Brehmer, specialist în marketing, Inter IKEA Systems, posesor al conceptului IKEA. Un tip carismatic şi sigur pe el, care a vorbit despre evaluarea eficientă a unei idei şi cîrmuirea ei înspre succes. Pornind de la conceptul IKEA şi revenind mereu la el ca la un exemplu ilustrativ, Magnus a marcat câţiva paşi care trebuie urmaţi în marketing, termen pe care a ţinut să-l limpezească în debut ca nefiind simpla publicitate, dar – long live Kotter! – un melanj de >>Product, Price, Place, Promotion<<, în care primele două au greutate de 50%, următoarea de 30 iar publicitatea, vai!, abia de vreo 20 de procente.

Chintesenta a ceea ce a dorit el să transmită s-a construit pe ideea de cunoaştere intimă a pieţei („Pillow talk your market, live the market!” – prin statistici demografice şi sociale, interviuri şi studii de caz), de aflare a nevoilor, posibilităţilor, dorinţelor şi visurilor pe care consumatorii le au, pentru a le răspunde în concordanţă cu acestea. Produse potrivite la preţuri potrivite, ambalate într-o ofertă accesibilă şi abil prezentată, orientare înspre consumatori şi atingerea lor, sfârşind prin depăşirea aşteptărilor publicului ţintă(„meet expectations” a devenit „exceed expectations„). Apoi ciclul se reia necontenit.

Contrar unei gândiri de actualitate, care îndeamnă să găseşti un segment de nişă în piaţă şi să marşezi pe nevoile acestuia, Magnus vine şi ne mustră: „Don’t exclude people, don’t fish only where the fish is!„. Segmentarea pieţei să fie folosită ca o pârghie pentru creşterea relevanţei în ofertă, dar să nu fie lăsată a deveni o limitare în extinderea afacerii (ex.: IKEA în China).

Înspre finalul prezentării, Magnus a încercat să răspundă direct – fiind singurul care a făcut asta – ideii formulate în tema de prezentare Inspire 2008: „your new year’s Marketing innovation”. O suită de tips&tricks pentru un traseu de marketing isteţ.

  • Super Sales (preţ scăzut în intimă legătură cu un design bun)
  • Apropierea de consumatorul final şi înţelegerea lui (get rid of the middle hands)
  • Apel la unealta WWW
  • Controlează-ţi brandul (până la cele mai mici detalii, gen afişarea produsului la punctele de desfacere)
  • Îngrijeşte-ţi ideile
  • Află care e locul şi timpul potrivite pentru ideea ta (the all knowing hot-dog man)
  • Crearea unei echipe dedicate conceptului
  • Descoperă partea distractivă din marketing
  • Evită piaţa venture capital (ideea are nevoie de timp pentru a se dezvolta, totuşi termenul limită nu aşteaptă)

O prezentare pe care am apreciat-o ca fiind una dintre cele mai consistente şi bine puse la punct, aplicate pe ideea conferinţei şi relevante pentru industria marketingului.

Nikki Hillier

A urmat Nikki Hillier, o gagică fermecătoare cu un delicios accent britanic. O aşchie din lumea modei, în prezent Artistic Director, Elle Pret-a-Porter, Nikki ne-a vorbit despre arta începutului. Despre mişcările care însoţesc lansarea unei idei.

Nikki & Manafu

Din nou, exemplul personal a fost folosit drept machetă personificatoare. Elle Pret-a-Porter este un brand subsumat revistei de modă Elle, o casă de modă creată sub numele bine-cunoscutei publicaţii. Preluând valorile Elle, Elle Pret-a-Porter a încercat să-şi definească o direcţie proprie, care să facă trimitere la brandul-mamă, însă care să nu se lase înghiţită de acesta. Ireverenţa, aşa cum a numit-o Nikki, abilitatea de a nu te lua prea în serios, libertatea de a te distra prin modă, alături de fineţea şi eleganţa franceză (Internationally French) sunt cele mai percutante însuşiri Elle (Pret-a-Porter).

Amuzant: „Now I’m going to say a dirty word: Vogue”.

Am reţinut ideea dezvoltării segmentului de produs, a celui de mediu şi imagine, pentru a se contura o imagine coerentă a unui brand aflat la început de drum. Accentul, mai ales în această industrie, trebuie să cadă pe echipa de design, motoraşul care urneşte din loc şi menţine o idee în mişcare. Calitatea trebuie să fie ireproşabilă (clothes flattering for the female body), iar raportul calitate/preţ să fie uman-acceptabil.

În încheiere, o afirmaţie de o candoare care îmi pare a fi ideea sumatoare a acestui domeniu, moda, pe nedrept receptat ca fiind frivol sau lipsit de importanţă: „It’s not world peace, but it’s meant to last„.

A urmat o mică pauză de cafea cu ceai de piersici şi ştrudel de mere.

Episodul următor

Şi a fost 21 noiembrie. Şi a fost prima zi Inspire 2008, dedicată conferinţelor deschise publicului larg. Organizatorii au fost îndeajuns de drăguţi încât să-mi acorde o invitaţie pe baza impresiilor mele de ageamiu pe teme de inspiraţie în marketing. Probabil i-am impresionat prin caligrafie. Oricum, am ajuns acolo. Hooray for me.

And hooray for Marriott. Le JW. The Grand. După ce am urcat o pantă mult prea înclinată pentru gusturile mele matinale, de la nivelul Casei Poporului (care e destul de jos) până la cel al marelui M. (care e destul de sus; iată ironia), gâfâind şi simţindu-mi genunchii tremurând ca în vremurile în care suiam dealuri, am purces pe semeaţa uşă rotativă a hotelului. În graba mea ireverenţioasă pentru calmul şi postura anglicană a instituţiei (pentru că e o instituţie), după ce era să ies din cilindrul transparent de la intrare mai repede decât preconiza geometria materialelor, evitând în ultima clipă o coliziune cu peretele de sticlă şi o intrare de adevărată prinţesă împiedicată, am păşit în lumea inefabilă a locurilor fastuoase, mitice în decorul legendelor actuale. Împodobiseră deja brazii pentru Crăciun.

Cum e Marriott? Păi.. e Marriott. Aşa cum Audrey ofta brusc liniştită în faţa vitrinelor Tiffany’s, la fel Marriott pare un spaţiu în care nimic rău nu se poate întâmpla, unde liftierii şi valeţii care mânuiesc bagajele, le concierge şi doamnele de la recepţie sunt acolo ca o asigurare tacită şi nobilă a eliberării de griji. Am simţit că m-aş putea obişnui cu o asemenea viaţă de 5 stele. Adevărul e că Marriott rămâne lumea la care trebuie să accezi rar şi pe care trebuie s-o admiri de la distanţă, altfel devine la fel de dragă şi intimă precum o cutie de carton. Am adunat cât mai multe imagini, culori şi inflexiuni ale luminii, candelabre, tăvi cu prăjituri inenarabile, meniuri în formă de caiete de note muzicale ataşate unor viori, cofere uriaşe de sticlă umplute cu fructe sau legume într-o potrivire cromatică şi geometrică delicioasă la privit.

[Revin curând să vă povestesc ce s-a petrecut acolo, precum şi impresia unui outsider legată de lumea marketingului în care m-am infiltrat cu o vinovăţie entuziastă.]

Episodul următor

„I’m an artist and I’m sensitive about my shit.” Erykah Badu

Asta e o reacţie care nu s-a regăsit aseară, în micul teatru Bulandra, unde Oricum şi Cosmote au lansat programul Mentorship. O chestiuţă faină şi inedită în peisajul autohton, pusă la cale de o mână de copii entuziaşti care şi-au îndreptat privirile înspre un segment important al societăţii: tinerii între 14-25 de ani. Ce-şi propun ei pare să fie construirea unui pod de legătură între oamenii mari şi cei în devenire, între lumea personajelor numite – clişeistic şi destul de vag – „de succes” şi tinerii obişnuiţi, pentru dezvelirea unor tabu-uri şi devoalarea de mituri, pentru a se ţese un dialog în jurul întrebării „Cum pot ajunge şi eu acolo unde eşti tu?” .

Cohn, Doroftei, Găvan, Rădulescu şi Pellea – într-o proiecţie video – au încercat să răspundă întrebărilor lui Bucurenci şi ale celor din sală. Fiecare vorbind despre experienţa vieţii sale, despre povestea devenirii lor întru ceea ce sunt acum. Nefasonaţi şi lipsiţi de infatuare, umani şi deschişi. Publicitate, box, alpinism, showbiz şi teatru. Motoraşe de pasiune, surse de entuziasm, motivaţie, eşec şi repliere, curaj şi încredere.

La nivel personal, cred că cea mai importantă descoperire a serii a fost Andrei Cohn, om de publicitate, Cohn&Jansen, tip calm şi condensat, meticulos în gândire şi discurs, cu o aură de artist, însa deloc infatuat. Şi încă. O întărire a ideii că Oana Pellea este o gagică minunată, fermecătoare şi autentică în trăirile ei, cu o extraordinară inteligenţă a limbajului non-verbal.

(c) Andrei Maxim

11 octombrie 2007


We come. We see. We write.


It's all about events, people and the lime in your vodka tonic.

eventipedia [at] gmail [dot] com

Bucharest, Romania
Noiembrie 2007
L M M M V S D
    Dec »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930