Eventipedia

Posts Tagged ‘evensys

Sandero, hai să stăm de vorbă puţin.”  Se pare că sub această deviză a decurs pseudo-conferinţa de astăzi, pusă la cale de Dacia în colaborare cu Evensys, la cafeneaua Market 8 din zona Lipscani. Încă de pe 4 martie, de la Salonul Auto de la Geneva, se ştia de intenţia Dacia de a lansa un nou model, astfel că mulţi s-au întrebat care ar fi rostul încă unei conferinţe de presă, la distanţă de o săptămână. Tocmai, nu a fost doar o conferinţă de presă. Sau, mai bine spus, nu a fost decât razant o conferinţă de presă. Mai degrabă a fost o întâlnire de discuţii asupra unei noi identităţi de marcă, o întâlnire de dezbateri în compania reprezentanţilor Dacia (Rafael Treguer, director Marketing, şi Liviu Ion, director de Comunicare) şi a altor câtorva cunoscători în branding şi comunicare.

Cu Lucian Mândruţă şi Cristi Manafu în roluri de mediatori ai jocului, s-a încercat altceva în materie de marketing şi livrare de brand. S-a dorit înlocuirea conferinţei de presă tipice, cu limitele sale şi fluxul unidirecţional (unii întreabă, ceilalţi răspund), cu un nou format de întâlnire, mai colocvial şi lejer, derulat într-un spaţiu plăcut şi nepretenţios, unde să se poată lega un dialog pe baza unui produs sau brand. Exprimări de opinii, nu ridicare de întrebări.

Mândruţă: „Suntem şmecheri, ne dăm cu părerea.”

S-a debutat cu o prezentare powerpoint-istă a întregului flux de gândire din spatele reînnoirii de marcă Dacia, a raţionamentelor de marketing din umbra produsului, toate acele cuvinte frumos alese care justifică o acţiune în lumea business. Conceptul Dacia a fost trecut prin 4 paneluri interogative principale:

  • „De ce este nevoie de o marcă puternică?”

O marcă puternică răspunde aşteptărilor, fidelizează clienţii, trasându-se de-a lungul a 3 axe majore de definire: familiaritate, încredere, diferenţiere.

  • „De unde venim?”

Scurt periplu al mărcii internaţionale, cu menţionarea principalelor modificări de imagine (MCV, VAN, Pick-up, Sandero), cu avantaje prezente în sectorul raportului preţ/prestaţii, al spaţiului interior ofertant şi al adaptării la condiţiile locale, dar şi cu un dezavantaj în plan de imagine. Un şir de transformări care vine ca răspuns la transformarea României, la noile nevoi ale populaţiei. Blazonul devine mai robust, câştigă puncte de modernitate, fiind un reprezentant mai fidel al noii politici de imagine.

  • „Ce vrem să fim?”

Dacia a scornit 2 mari primitive la care se subsumează noul model: GENEROZITATE (marcă accesibilă, care are grijă de tine, generoasă în sectorul spaţial, amintind de „abundenţa unui câmp de floarea-soarelui” :) şi INGENIOZITATE (marcă de spirit inventiv şi de spirit de iniţiativă, care o plasează înaintea celorlalţi, intuitivă şi empatică faţă de nevoile clienţilor).

În definitiv, ce vor să fie se suprapune peste ce vor să se spună în viitor despre marca Dacia, şi anume o marcă la cel mai bun preţ pentru dotările şi spaţiul oferit, care evoluează odată cu nevoile clientului, care pune la dispoziţie o ofertă largă ce atrage după sine câteva grade în plus de libertatea de alegere).

  • „Cum reuşim?”

Printr-o mişcare globală de primenire vizuală: înnoire de blazon şi totemuri, noi reclame diferenţiate prin banda albastră ce face blazonul mai vizibil, printr-un produs compact, modern, polivalent, la un preţ accesibil, aplecat mai mult decât în trecut înspre o clientelă tânără, feminină.

Dincolo de monologul Dacia, temeinic construit marketing-wise, totuşi important pentru o bună înţelegere a subiectului în discuţie, a urmat partea non-conformistă a întâlnirii, schimbul de opinii. Audienţa a spus „Sandero, trebuie să vorbim” şi a luat la puricat aspecte precum noul blazon, avantaje ale proaspătului model şi potenţiale pasiuni iscate de o marcă a traumelor comunist-consumiste.

Au existat voci care au asemănat noul logo cu un deschizător de bere ori cu o cutie de conservă contorsionată ori cu un emoticon zâmbitor. Bobby Voicu (consultant într-ale blogurilor, mai nou nomad, un tip care a părut a avea opinii de bun-simţ, mature, constructive), persoană prezentă şi la Salonul de la Geneva, a întărit ideea că noul model e superior celui actual, afirmând ulterior că judecata ruptă de întreg a blazonului îi face acestuia o defavoare, logo-ul arată bine pe maşină dar nu şi individual, şi a tras de mânecă reprezentanţii Dacia în ceea ce priveşte lipsa lor de inspiraţie în a suprapune blazonul peste mecanismul de deschidere a portbagajului (idee întîlnită la alte mărci, precum Seat).

Bobby: „Ale mele vin fără sutien.”

Zoso a părut în largul său în veşnica poziţie de Gică-contra, atacând originalitatea modelului (un Clio rebranduit) ca o expresie a metehnei celor din publicitate care importă idei şi pretind a fi ale lor.

Cristina Stănciulescu: „Ca orice femeie, îmi bate inima la *generos*.”

Florin Grozea, membru HiQ, a simţit şi el impulsul să-şi exprime opinia, remarcând drept un punct pozitiv scaunele rabatabile, care înlesnesc transportul schiurilor – de pildă, amendând ulterior culoarea albastră, una – consideră el – nefeminină, pasivă, bătrâncioasă. Reprezentanţii au ridicat un argument al marketingului cuminte: cromatica marină a fost păstrată, în urma unui lung proces de gândire, drept expresie a continuităţii, a conservării rădăcinii de marcă.

Ciugulirea impresiilor a rezultat într-o consistentă marjă de opinii negative din partea publicului feminin, multe dintre domniţele din sală declarându-se purtătoare de sechele ale unui trecut în care Dacia a fost asociată cu amintiri nu întru totul plăcute, fiind deci refractare la nurii acestui proaspăt ivit „latin-lover” (Liviu Ion) pe 4 roţi. E limpede, nu iubesc Dacia pentru că nu o asociază cu lucruri frumoase (preţ atrăgător, manipulare simplă, simţ al umorului) – Raluca Ciucur, BrainTV. Soluţia pentru ruperea acestei bucle a respingerii e simplă şi a venit dinspre Liviu Ion – testaţi pentru a vedea diferenţa. De asemenea, o imagine tot mai jovială şi amuzantă e împinsă înspre materializare printr-o serie de campanii de aer proaspăt (vezi Logan KISS sau chiar întâlnirea de astăzi), printr-o sumă de caracteristici inovatoare (logo rotunjit, caroserie plăcută estetic), totul convergând înspre o comunicare caldă, tinerească, legată cu un public tânăr, care trebuie să sufere o alterare de perspectivă asupra brandului Dacia.

Funcţionalitatea proprie Dacia se va păstra, doar că se va încerca, prin noul model Sandero, să se înlocuiască imaginea unei maşini cu care se pot transporta 10 navete de bere ori un porc (indicaţie primită de designer la crearea modelului Dacia Logan!) cu cea a unui automobil elegant, feminin.

Dan Berte, cunoştinţa mai veche a comicului internautic, s-a dovedit a fi un individ articulat şi inteligent atunci când e aşezat faţă în faţă cu o problemă reală, iar nu una vagă, precum cea a inovaţiei antreprenoriatului virtual, de pildă, el fiind cel care a subliniat distincţia dintre logo şi brand, primul fiind direct şi punctual controlat de către creatorii produsului, cel de-al doilea fiind construit în timp, pe măsură ce oamenii au de-a face cu maşina în cauză. Din nou s-a lansat ideea că fără asocieri nu există opinii, ceea ce învârtoşează opinia conform căreia oamenii trebuie să simtă/testeze ca să creadă. Există riscul să se înţeleagă faptul că Sandero e o maşină dedicată exclusiv femeilor, când de fapt se doreşte doar o lărgire a publicului-ţintă al acestui automobil.

Zoso: „Slogan: Aceeaşi tablă sub un alt nume.

Bobby: „Slogan: Prima ta maşină.”

Răzvan de la Oricum a ridicat problema proiectelor cu tentă tinerească în care Dacia s-a implicat, fiindu-i opuse colaborări precum Gaudeamus ori festivaluri de film.

Au urmat interacţiuni de networking, măslinuţe şi vorbe, activitate căreia o parte din bloggeri i-a cedat cu mult înainte de încheierea discuţiilor, la umbra barului din capătul sălii. THE END.

„Kula-kula-shake-shake”

Alors. If there is something I have learned at the last event I went, it’s that – when you step into the virtual world – you have to go gl-ohh-bal from day one. That’s why I’ll try to write (and fail to do it with grace) my gl-ohh-rious opinions in English, hoping that Hugh MacLeod from the clan MacLeod will google his way towards me. Global, baby!


NetCamp was declared to be the first Internet Strategies and Developments Conference, once again organised by the restless people of Evensys (thank you, thank you for the invitation, even though I *might* have been a leettle mean about my post related to Inspire 2008 :) It was all in good intentions, the irony was aimed at other Marketing individuals). The 5th of December, an incessantly rainy day, at the fancy-fooncy Howard Johnson Hotel.

As I was climbing my way up in the transparent and awfully silent elevator, I started getting the jitterish feeling of imposture. What was I actually doing there? What did I have in common with all those virtually successful people and their work? I slided to the Grand Ballroom hoping that I’ll make myself small and that no-one will notice me and the „I-don’t-buy-into-the-blogging-stuff-you-get-all-fussy-and-egoish-about” red sign on my forehead. Little did I know that at the end of the day I would discover a totally different perspective on the whole phenomenon.

The first panel of speakers revolved aroung the idea of „New Internet challenges and oportunities”, bringing Dragoş Novac (entrepreneur, Metropotam, a somewhat charismatic dude, with a humourish-blinky-blinky persona) in the position of moderator of the discussion.

Hugh MacLeod, Marketing Strategist, Stormhoek

The event started with its main attraction, in a high pitch note. „Kula Kula Kula„, yelled Hugh MacLeod, in effort to wake us – and himself – up. A bit touched by the lack of support from the public (probably thinking: „my God, people, why won’t you stand up, clap your hands and yell hippish incantantions at 9 in the morning?„..), Hugh started talking a bit about himself. I found it terribly amusing and somewhat childish that he didn’t present himself as a „Marketing strategist”, but as a „blogger and cartoonist”. Every little boy’s dream.

He then began talking about the concept of „web 2 point 0” and the marketing possibilities it contains. He took off with a thesis: the web 2.0, understood nowadays as the cheap easy global media, has its roots back in the nineteen-seventeen, in the South Pacific. After placing the microscopic seed of mistery and curiosity, Hugh proceeded into his virtual-marketing journey, sharing with us a couple of stories of „success on the web” that he crafted. Englishcut.com, the site of a London tailor who started (at Hugh’s suggestion) sharing some of his stories on the web, in an honest and kind manner, by doing so financially tripling his business. Or Stormhoek, a South African vineyard who found its glory through a suite of clever steps Hugh put into practice: a campaign giving out free wine for bloggers, cartoons on wine labels, discount vouchers @ Thresher (a drinks retailer in the UK). Soon, Advertising Age placed Stormhoek in the Marketing 50 top. An interesting road, yet with a touch of chance. I don’t believe that the Stormhoek affair represents a strong enough support to attest the fact that MacLeod is a Marketing Strategist. I am not a believer in the fact that he could web-brand *anything*. I am patiently waiting to be corrected, Hugh. :)

After revealing his personal book of experiences, Hugh went into the depths of conceptual talk. Remember Kula? He jumped back in 1917, all the way to Malinowski, an anthropologist who got stuck in Papua New Guinee, thus embracing the way of life of the locals. The mistery of the annoying name was trashed into bits of laughter as he evoked the tradition the locas had, to boat their way to a neighbour island for the sole purpose of bringing to their tribe a string of sea-shells with a historical and emotional meaning for them.

Starting from the Kula-incident (but he could’ve went even further in time, to the dusk of human communities), Hugh defined the future of Marketing as the act of sharing social objects.

  • Flickr? Social network created around pictures as social objects
  • iPod – a social object (it stirrs uh’s and oh’s, it gathers people around it, it triggers passionate discussions)
  • Microsoft: the Blue Monster cartoon turned into stickers, T-shirts, etc.

So, it’s not the product you sell, it’s the story around it. Because people don’t care about objects, *people care about other people*. In the end, Hugh didn’t give me the impression of a „Marketing guy”, but rather of a witty „blogger and cartoonist” whose luck and creativity inserted him into a couple of successful projects.

Oh, did I mention he’s SO Scottish? With a very jeansy-messy look, sustaining a speech with his fly open, screaming his alveoli out, loudly joking. Lovely. :) Oh, and did I mention that I chit-chatted with him (poorly, of course, I’m not crafted for small-talk)? Or that I will someday be famous, giving the fact that I own a Hugh-MacLeod-pimped-business-card? Life is sw33t.

Next episode


We come. We see. We write.


It's all about events, people and the lime in your vodka tonic.

eventipedia [at] gmail [dot] com

Bucharest, Romania
August 2017
L M M M V S D
« Iun    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031