Eventipedia

Posts Tagged ‘Nikki Hillier

Să vă povestesc în două vorbe cum a fost la Inspire 2008, prima zi. Iar dacă nu interesează pe nimeni :-), oricum e un exerciţiu de memorare util şi la rezultatul căruia voi reveni probabil cândva în viitor, ca la o pagina de jurnal.

Alors, opinia unui outsider.

Totul a început puţin după ora 9:00, ora oficială de debut. Participanţii întarziaţi îşi ridicau de la intrare ecusonul şi mapa cu materiale promoţionale, în vreme ce toţi ceilalţi, grupuri-grupuri, făceau exerciţiul socializării la o cafea şi un croissant, printre piramide de mere Golden, galben-verzulii (nice touch!).

Amuzant: La intrare, glume pe seama brânzei brie. :) Şi, ceva mai târziu, un candid fotograf care îşi întreabă vecinul de scaun: „Dar.. despre ce e vorba aici? Nu, eu sunt aici doar ca să fac poze..”.
Programul a cuprins 3 sesiuni de discuţii şi mult-aşteptata Arena Marketing, delimitate de plăcute pauze de cafea şi degustări de fine bucate.

Primul calup de conferinţe, şi după mine cel mai puternic la nivel de interes, l-a instituit pe Manafu, organizator principal, în poziţia de gazdă. Introducerea s-a dorit a fi un salt inspiraţional în ideea de putere interioară şi consecvenţă a nebuniei, prin aducerea unui vorbitor al înălţimilor, David Neacşu, explorator alpin care şi-a bifat 6 dintre căsuţele celor mai înalte vârfuri de pe Glob.

Am o nelămurire. Şi la Mentorship, Găvan era adus în acelaşi scop – să ne vorbească despre piscurile sale interioare pe care încearcă să le urce şi despre ce anume îl mână de la spate. De ce vedem în această preocupare tot mai mult o supremaţie a voinţei şi izbânzii interioare? Oamenii aştia se gândesc ce fun ar fi să urce pe munte şi o fac. E admirabil, nu mă înţelegeţi greşit. Însă nu văd ce anume îi propulsează pe ei în faţa altor eroi – comuni, de fiecare zi. Voinţa de a face o afacere mică, de accesorii hand-made, să răzbată. Eroismul de a lucra într-o centrală nucleară. Nu înţeleg de ce un rucsac în spate şi un muşchi flexat pe culmi are mai multă căutare când vine vorba de discursuri şi conferinţe. Cu atât mai mult cu cât cei în cauză sunt fie nişte oratori mediocri, fie nişte oameni care înşiră aceleaşi bazaconii metaforice ale aerului rarefiat. Pasiunea e oriunde.

Magnus Brehmer

Conferinţa a început la nivel serios cu Magnus Brehmer, specialist în marketing, Inter IKEA Systems, posesor al conceptului IKEA. Un tip carismatic şi sigur pe el, care a vorbit despre evaluarea eficientă a unei idei şi cîrmuirea ei înspre succes. Pornind de la conceptul IKEA şi revenind mereu la el ca la un exemplu ilustrativ, Magnus a marcat câţiva paşi care trebuie urmaţi în marketing, termen pe care a ţinut să-l limpezească în debut ca nefiind simpla publicitate, dar – long live Kotter! – un melanj de >>Product, Price, Place, Promotion<<, în care primele două au greutate de 50%, următoarea de 30 iar publicitatea, vai!, abia de vreo 20 de procente.

Chintesenta a ceea ce a dorit el să transmită s-a construit pe ideea de cunoaştere intimă a pieţei („Pillow talk your market, live the market!” – prin statistici demografice şi sociale, interviuri şi studii de caz), de aflare a nevoilor, posibilităţilor, dorinţelor şi visurilor pe care consumatorii le au, pentru a le răspunde în concordanţă cu acestea. Produse potrivite la preţuri potrivite, ambalate într-o ofertă accesibilă şi abil prezentată, orientare înspre consumatori şi atingerea lor, sfârşind prin depăşirea aşteptărilor publicului ţintă(„meet expectations” a devenit „exceed expectations„). Apoi ciclul se reia necontenit.

Contrar unei gândiri de actualitate, care îndeamnă să găseşti un segment de nişă în piaţă şi să marşezi pe nevoile acestuia, Magnus vine şi ne mustră: „Don’t exclude people, don’t fish only where the fish is!„. Segmentarea pieţei să fie folosită ca o pârghie pentru creşterea relevanţei în ofertă, dar să nu fie lăsată a deveni o limitare în extinderea afacerii (ex.: IKEA în China).

Înspre finalul prezentării, Magnus a încercat să răspundă direct – fiind singurul care a făcut asta – ideii formulate în tema de prezentare Inspire 2008: „your new year’s Marketing innovation”. O suită de tips&tricks pentru un traseu de marketing isteţ.

  • Super Sales (preţ scăzut în intimă legătură cu un design bun)
  • Apropierea de consumatorul final şi înţelegerea lui (get rid of the middle hands)
  • Apel la unealta WWW
  • Controlează-ţi brandul (până la cele mai mici detalii, gen afişarea produsului la punctele de desfacere)
  • Îngrijeşte-ţi ideile
  • Află care e locul şi timpul potrivite pentru ideea ta (the all knowing hot-dog man)
  • Crearea unei echipe dedicate conceptului
  • Descoperă partea distractivă din marketing
  • Evită piaţa venture capital (ideea are nevoie de timp pentru a se dezvolta, totuşi termenul limită nu aşteaptă)

O prezentare pe care am apreciat-o ca fiind una dintre cele mai consistente şi bine puse la punct, aplicate pe ideea conferinţei şi relevante pentru industria marketingului.

Nikki Hillier

A urmat Nikki Hillier, o gagică fermecătoare cu un delicios accent britanic. O aşchie din lumea modei, în prezent Artistic Director, Elle Pret-a-Porter, Nikki ne-a vorbit despre arta începutului. Despre mişcările care însoţesc lansarea unei idei.

Nikki & Manafu

Din nou, exemplul personal a fost folosit drept machetă personificatoare. Elle Pret-a-Porter este un brand subsumat revistei de modă Elle, o casă de modă creată sub numele bine-cunoscutei publicaţii. Preluând valorile Elle, Elle Pret-a-Porter a încercat să-şi definească o direcţie proprie, care să facă trimitere la brandul-mamă, însă care să nu se lase înghiţită de acesta. Ireverenţa, aşa cum a numit-o Nikki, abilitatea de a nu te lua prea în serios, libertatea de a te distra prin modă, alături de fineţea şi eleganţa franceză (Internationally French) sunt cele mai percutante însuşiri Elle (Pret-a-Porter).

Amuzant: „Now I’m going to say a dirty word: Vogue”.

Am reţinut ideea dezvoltării segmentului de produs, a celui de mediu şi imagine, pentru a se contura o imagine coerentă a unui brand aflat la început de drum. Accentul, mai ales în această industrie, trebuie să cadă pe echipa de design, motoraşul care urneşte din loc şi menţine o idee în mişcare. Calitatea trebuie să fie ireproşabilă (clothes flattering for the female body), iar raportul calitate/preţ să fie uman-acceptabil.

În încheiere, o afirmaţie de o candoare care îmi pare a fi ideea sumatoare a acestui domeniu, moda, pe nedrept receptat ca fiind frivol sau lipsit de importanţă: „It’s not world peace, but it’s meant to last„.

A urmat o mică pauză de cafea cu ceai de piersici şi ştrudel de mere.

Episodul următor

Anunțuri

We come. We see. We write.


It's all about events, people and the lime in your vodka tonic.

eventipedia [at] gmail [dot] com

Bucharest, Romania
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Iun    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031