Eventipedia

Posts Tagged ‘politehnica

În a doua parte a anului universitar 2007-2008, o idee a unor omuleţi a căpătat materializare. Ideea de a-i instrui pe studenţii politehnişti de la Automatică şi Calculatoare, de an III şi IV în domeniul vânzărilor IT, de a-i patch-ui cu ceva soft-skill-uri şi de a le interfaţa contactul cu lumea business din România. Cine au fost aceşti câţiva omuleţi? Câteva dintre cele mai mari companii IT (vezi imaginea) care şi-au aşternut logo-ul pe manualul de instruire al dlui Călin Tatomir, fost director de vânzări Compaq, în prezent director la propriul său cabinet de consultanţă în ITC şi un guru al networkingului din lumea afacerilor autohtone.

Cum altfel să numeşti un individ care în timpul seminarului îşi scoate ostentativ iPhone-ul şi îl sună pe directorul uneia dintre băncile mari din România, pentru simpla valoare expozitivă a gestului – Tatomir cunoaşte şi are acces la oameni importanţi. A urmat apoi un joc amuzant pe care dl lector l-a pus în practică, unul care implica un set de cartonaşe galbene (aparent, vestite cartonaşe galbene) pe care stăteau scrise numele diferitelor companii, pentru fiecare Tatomir derulând o întreagă epopee personală a fiecăruia dintre directorii foşti sau actuali (copii, soţie, amantă, maşină, pasiuni). Toate acestea se subsumează imaginii unui om care a înţeles importanţa networkingului şi puterea pe care informaţia (în termeni de cunoaştere a domeniului în care acţionezi) o poartă.

Cursul săptămânal cuprinde o suită de ore integral susţinute de dl Tatomir, alternate cu ore în care diferiţi directori generali sau de vânzări vine în faţa studenţilor pentru a lega cu ei un dialog colocvial în aparenţă. Până în prezent, au fost în trecere Silviu Hotăran, Microsoft România, directorul Fujitsu Siemens România, Dragoş Nicolaescu, şi directorul de vânzări IBM, dl Laurenţiu Oftez. Fiecare, dându-şi cravata jos, a încercat să-şi expună parcursul până în poziţia pe care o ocupă în prezent, într-un discurs prietenos, însă sub care se poate ghici educaţia organizaţională. Fiecare dintre ei a fost într-o anumită măsură reprezentativ pentru compania în numele căreia venise: dl Hotăran a avut răspunsuri ce păreau autentice, dorind să transmită o imagine umană, la care tinerii puteau rezona („nu l-am putut convinge pe fiul meu să folosească doar produse Microsoft, nu sunt pe deplin mulţumit de niciun produs Microsoft„, etc), în vreme ce dl Nicolaescu a sfidat răbdarea şi inteligenţa noastră cu un flux verbal de un puternic şi stângace iz PR-istic („nu suntem interesaţi de profit, mulţumirea cilenţilor este pe primul loc” and so on and so on); IBM nu s-a dezis de la imaginea sa greoaie, uşor bătrânicioasă, directorul său de vânzări, deşi un tip carismatic şi care a vrut să ne împărtăşească o parte din cunoştinţele de bază în vânzări, a fost perceput ca fiind uşor anost şi puţin interactiv.

Când vine vorba de interactivitate, nu poţi să nu remarci sclipirea din ochii studenţilor. Pentru că, dincolo de gesturile uşor grandomane ale dlui Tatomir, cursul său este unul definit de dinamism, simţ practic, umor şi autenticitate. Seminariile sunt ca un vârtej în care timpul ajunge să treacă nebuneşte, în timp ce înveţi cum să te vinzi prin ceea ce te defineşte pe tine sau cât de importantă este crearea unei strategii. Mulţi dintre studenţii lui Tatomir au rămas fascinaţi de noua abordare. Mulţi au avut revelaţia unui curs făcut „pe bune”, aşa cum trebuie. Par revitalizaţi, energizaţi după 3 – 4 ani de frecuş intelectual şi moral într-un spaţiu de învăţământ uzant şi conformist la o manieră neupdatată. În acest sens, e de remarcat felul în care a fost ales să se mediatizeze acest curs: stickere uriaşe pe dalele Politehnicii, „pentru că studentul politehnist merge cu capul în jos„.

Punând toate acestea în balanţă, aproape că treci cu vederea justificarea utilitaristă a companiilor de a participa la un asemenea proiect (şi care face improbabilă organizarea cursului pentru cei de ani mai mici – unde ar fi extrem de util pentru o ordonare de timpuriu a prioritatilor şi pentru clarificarea unei căi pe care studentul proaspăt intrat în facultate să şi-o stabilească într-o anumită măsură): înscrierea la curs a fost condiţionată de trimiterea CV-ului de către fiecare student în parte, urmând ca acesta să ajungă la companii, alături de referinţe din partea dlui Tatomir. O mişcare de recrutare inedită, inteligentă, care asigură companiilor o bază de candidaţi above average, cu temelia deja formată pentru o pregătire viitoare temeinică în domeniul vânzărilor IT. De remarcat faptul că nicio specificare a acestui lucru nu a fost făcută înainte de înscriere. Şi nu ar fi un lucru aşa grav cât timp mişcarea nu ar putea fi văzută ca un sprijin suplimentar adus studentului, căruia i se asigura acces direct la companie. Totuşi, ar trebui să existe un grad mai mare de transparenţă când vine vorba de informaţia personală, în definitiv singura care ne defineşte esenţial.

Vineri, 23 noiembrie, musiu Tanenbaum, le great Andrew Tanenbaum, mitul care ne-a aglomerat spaţii precum Analiza Algoritmilor, Reţele de Calculatoare, Sisteme de Operare, a venit să se lase atins. Ca să credem că există. Hm, de fapt a venit mai mult pentru a ne vorbi despre cât de cul este Minix, sistemul de operare ocrotit de el, îndeosebi comparativ cu Linux (tot open-source ).

Andrew Tanenbaum

Victor, care e mai deştept ca mine, mi-a spus că nu e incorect să prezinţi avantajele unui produs pe spinarea altuia (vezi râcâiala Andy-Linus), pentru că sunt gratuite amândouă şi pentru că doar sunt înfăţişate faptele. Well, oricum ar fi, eu continuu să cred că Tanenbaum nu e cea mai potrivită persoană să-mi prezinte „ze facts”, îi lipseşte obiectivitatea.

Ne-a vorbit despre liniile de cod mai puţine la număr, fapt simţitor în ceea ce priveşte numărul de bug-uri. Ne-a vorbit despre reincarnation server şi rateurile rare. Minunat, sunt sigură că studenţii, odată ajunşi acasă, şi-au instalat în val Minix de pe cd-uri pe care A.T. le-a distribuit în sală.

O mostră de umor olandez-programatic:

„De ce un raton pe post de logo?

  • e mic
  • drăguţ
  • agil
  • isteţ
  • e mult mai probabil să vă viziteze casele decât un pinguin.”

Ha. Ha.


We come. We see. We write.


It's all about events, people and the lime in your vodka tonic.

eventipedia [at] gmail [dot] com

Bucharest, Romania
August 2017
L M M M V S D
« Iun    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031